La, la, la…

Traia intr-o lume complet linstita. Dimineata nu era trezit de sunetul enervant al ceasului, iar masinile isi pierdusera claxoanele lor agasante, circuland calm in jurul orasului. Pentru a fi in pielea lui, unii plateau mii de dolari. Un exemplu in acest sens este George Foy, care a incercat efectiv orice, de la a o mina aflata la 2 km sub pamant, pana la camera care absoarbe toate sunetele din lume. Aflandu-se intr-o statie de metrou din New York, inconjurat de copiii sai care plangeau si de patru trenuri care vedeau urland in statie in acelasi timp, singura dorinta era sa fie liniste. Galagia era greu se suportat…si dorinta i-a fost indeplinita. In Minnesota se afla Laboratoarele Orfield, care absorb aproape orice sunet posibil.

Dar pentru el era diferit. Aceasta nu era alegerea lui si, spre deosebire de Foy, nu putea iesi din universul linistit in care se afla. Niciun sunet, nicio miscare. Doar o tacere mormantala. Un cuvant ii urmarea intreaga existenta: surd.

M-am gandit de multe ori cum este sa nu auzi dimineata ciripitul pasarilor, sa nu o auzi pe mama cum te striga la masa si chiar sunetul enervant al ceasului desteptator. Traim intr-o lume cu oameni atat de nemultumitori…de munca lor, de familia lor, de salariul lor…si care uita bucuriile simple ale vietii, cum este o muzica linistitoare sau ganguritul copiilor.

Dorinta mea este sa nu ma las cuprinsa de fervoarea care cuprinde aceasta lume, atat de ocupata sa mai contemple, sa mai auda. Realizam lucrurile pe care le avem doar atunci cand le pierdem si, in majoritatea cazurilor, este mult prea tarziu.

Vreau sa ma bucur azi de toate lucrurile care ma inconjoara, chiar daca nu am o masina parcata in fata unei vile cu piscina. Una dintre binecuvantarile cele mai mari este sanatatea, iar apoi o inima multumitoare, pentru a te bucura de aceasta. Haideti sa zambim si sa ne desfatam de muzica si de alarma ceasului, pentru ca sunt mii de persoane care si-ar dori sa fie in locul nostru!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu