Ce se întâmplă în Franţa acum în privinţa imigraţiei – fenomen vechi, vizibil încă din anii ’80 -, nu e legat, cum se crede, atât de teama de islam, cât de frica de fluxurile migratorii ca atare. Poporul francez autohton, în straturile sale profunde, se teme că în câteva generaţii ţara e pe cale să devină pur şi simplu altceva. ‘Islam, musulmani, 11 septembrie, Coran, atentate, ciocnirea civilizaţiilor ‘ – toate sunt aparenţele unei spaime de fond, perfect întemeiată demografic şi istoric, că poporul va fi înlocuit, urmează să fie înlocuit în câteva generaţii, că lucrul pe cale să se petreacă e un soi de genocid prin substituţie. Dezbaterea despre asta nu a fost începută, ci sistematic evitată de toate părţile.
Cineva descria situaţia amintind acel moment delicat în care, într-un cuplu unde totul ‘merge bine’, soţia descoperă într-o zi în buzunarul soţului un număr de telefon urmat de un prenume feminin. Întrebat, acesta răspunde că e adevărat, e numărul unei prostituate. La uimirea consoartei, adaugă: ‘Nu e bineînţeles vorba de dragoste aici. Dar vezi, din când în când am nevoie să se ocupe cineva de mine, şi măcar ea îmi spune vorbele pe care doresc să le aud, şi cu atât mai rău pentru mine dacă asta mă costă scump’. După treizeci de ani de incertitudine şi spaimă, în care fluxurile migratorii, departe de a încetini, continuă într-un ritm asfixiant fără cea mai mică perspectivă a unei opriri sau a unei dezbateri cel puţin, poporul francez, tolerant, laicard, republican, crescut în cultura de stânga şi votând atâta vreme socialişti şi comunişti, spune, excedat: E adevărat, am devenit atent la extrema dreaptă. Nu e vorba de dragoste. Dar am nevoie să se ocupe cineva de mine, şi cel puţin de acolo auzim vorbele pe care vrem să le auzim, şi cu atât mai rău pentru noi dacă asta ne va costa scump.
Cineva descria situaţia amintind acel moment delicat în care, într-un cuplu unde totul ‘merge bine’, soţia descoperă într-o zi în buzunarul soţului un număr de telefon urmat de un prenume feminin. Întrebat, acesta răspunde că e adevărat, e numărul unei prostituate. La uimirea consoartei, adaugă: ‘Nu e bineînţeles vorba de dragoste aici. Dar vezi, din când în când am nevoie să se ocupe cineva de mine, şi măcar ea îmi spune vorbele pe care doresc să le aud, şi cu atât mai rău pentru mine dacă asta mă costă scump’. După treizeci de ani de incertitudine şi spaimă, în care fluxurile migratorii, departe de a încetini, continuă într-un ritm asfixiant fără cea mai mică perspectivă a unei opriri sau a unei dezbateri cel puţin, poporul francez, tolerant, laicard, republican, crescut în cultura de stânga şi votând atâta vreme socialişti şi comunişti, spune, excedat: E adevărat, am devenit atent la extrema dreaptă. Nu e vorba de dragoste. Dar am nevoie să se ocupe cineva de mine, şi cel puţin de acolo auzim vorbele pe care vrem să le auzim, şi cu atât mai rău pentru noi dacă asta ne va costa scump.
Disperare mocnită, tăcere şi culpabilizare prelungite la infinit, faliment al autismului politic.
La cimitir, înregistrez absent, în trecere, epitafurile, colecţie de banalităţi şi stupidităţi patente, deci cu atât mai impresionante. Observ moartea bărbaţilor, sistematic, cu câţiva ani înaintea femeilor. Adesea cu zece ani mai devreme. Au început să moară acum cei născuţi în anii ’60; tot mai des se precizează pe cruci datele de naştere care încep cu 196…, de negăsit înainte. – Oamenii, în fine. Oamenii, pe alei, inexplicabil aceiaşi, neînţelegând nimic, agitându-se, în mână cu flori, copii, chei, plase, viermuind, federând pe absenţa morţii.
La cimitir, înregistrez absent, în trecere, epitafurile, colecţie de banalităţi şi stupidităţi patente, deci cu atât mai impresionante. Observ moartea bărbaţilor, sistematic, cu câţiva ani înaintea femeilor. Adesea cu zece ani mai devreme. Au început să moară acum cei născuţi în anii ’60; tot mai des se precizează pe cruci datele de naştere care încep cu 196…, de negăsit înainte. – Oamenii, în fine. Oamenii, pe alei, inexplicabil aceiaşi, neînţelegând nimic, agitându-se, în mână cu flori, copii, chei, plase, viermuind, federând pe absenţa morţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu