Interogatoriu

Hotul de buzunare intra in camera procurorului Miclaus sigur pe sine, stiindu-l mai cumsecade decit ceilalti, si se aseza pe scaunul pe care sezuse ultima data.
 - Au trecut doi ani de la ultima noastra intilnire, nu-i asa? il intreba procurorul, uitindu-se printr-un dosar destul de voluminos, fara sa-si ridice privirea. Se vede treba ca nu te poti abtine!
- De abtinut, ma abtin, sefu, dar ghinioanele se tin scai de mine! Politistii, va jur, m-au luat de aacasa, din pat!! Ma tin in cercul lor de suspecti si ma pun sa platesc oalele sparte de altii!
- Dar la MOL ai fost?
- N-am fost la niciun MOL, sefu`, ca n-am bani nici sa trec strada!
- Cum se face atunci ca apari pe camerele video de la MOL? continua procurorul zimbind. Si culmea, chiar cu obiectul delict subsuoara! Hotul se holba la imagini, frecindu-si ochi de citeva ori.
- Acela nu-s eu, sefu`! zise. Semana la alura cu mine, dar nu-s eu! Nu vedeti ca are parul cret?
- Ai idee cine este? - Topor, Ghita Topor, cine altul! exploda de bucurie hotul de buzunare.Se vede si dupa obiect! Nu prea gasesti televizoare de asta prin buzunarele cuiva!
 - Aici, recunoscu procurorul, nu te contrazic, ai dreptate. Plauzibil ar fi fost sa apari in imagini sustragind un portofel! adauga el si apasa pe butonul de la interfon: Sa vina capitanul Codrut la mine! Politistul, un barbat intre doua virste, echipat impecabil, se infiinta in citeva secunde la ordin si lua pozitia de drepti.
- Codrute, ii spuse procurorul, de data asta ai dat-o in bara! Hotul de televizoare este unul Ghita Topor, nu asta, pe care mi l-ai adus! Nu vezi ca are parul cret!
- Nu-i nicio problema, domnule procuror! se scuza ofiterul ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat.. Topor se afla deja in arest! Vi-l aduc imediat! Cu asta ce facem?
- Ii dam drumul! hotari procurorul, facindu-i din ochi hotului de buzunare. Vezi sa-ti tii miinele acasa!