CUM MA COMPORT CU COPILUL MEU?

Am o sora cu un an mai mare insa ea a avut o fetita acum patru ani, fetita e destul de mare si e nepotica mea, evident sau mai mult decat evident. Ea va fi verisoara Evei mele, cand micuta mea se va naste. Detest sa spun ca oricat de mult o iubesc pe nepotica mea, tare nu as vrea-o in preajma Evei pentru ca a fost educata oribil si pe langa asta are deprinderi din cele mai salbatice si monstruoase adesea. Mi-e teama de ce s-ar putea ajunge ca si relatie intre ele doua si mi-e teama in acelasi timp si de faptul ca nu voi putea sa ii ofer puiului meu educatia corespunzatoare pentru ca de multe ori ma lovesc de replica “cand vei avea copilul tau sa ti-l educi cum vrei tu” sau “fiecare isi creste copilul cum vrea” sau “cand ai sa fii mama ai sa vezi ca nu e asa usor”.

Dar stau si ma gandesc ca daca a fi mama inseamna sa iti cresti copilul asa cum vrei tu, inseamna ca multe mame sunt formatoare de caractere robotizate. Copilul nu se creste cum vrei ci cum trebuie. Dar cum trebuie??! Am citi multe carti si le citesc in continuare - recunosc - ca sa descopar acea cale buna de a creste si educa un copil. Indeplinirea eficienta a meseriei de parinte presupune cunoasterea stilurilor parentale cu toate avantajele si dezavantajele care decurg in urma adoptarii acestora. E bine de stiut faptul ca aceste stiluri nu se gasesc intotdeauna in „stare pura'"; o persoana poate oscila intre doua sau chiar mai multe stiluri parentale, in functie de personalitatea sa, de dispozitia de moment, de conjunctura sau de momentul evolutiei copilului. Stau si ma gandesc de multe ori, cand vad pe strada femei cu copii de mana sau in brate, care ii busesc, tipa, ii pleznesc, ii cearta.

Stau si ma gandesc… si pic intr-o melancolie profunda… Daca pentru asta ai facut un copil, daca te lasa inima sa dai in el sau sa il faci sa sufere cu un tipat ori cu cearta, inseamna ca eu - personal - am inteles total eronat rolul omenirii si al intregii relationari umane. Nu numai ca relationarea e defectuoasa in momentul in care tipam unii la altii, insa ea este si creatoare de monstri. Nu trebuie sa ne purtam asa cu semenii, iar cand zic semeni, ma refer la cei care se incadreaza in acelasi context ca si noi (varsta, sex ori nivel de cunostinte) daramite cu cei mici, care se presupune ca ar trebui sa invete de la noi sa fie buni, sa fie corecti si sa stie ce inseamna dreptatea si respectul. Un copil trebuie respectat pentru a te respecta si trebuie iubit pentru a imparti la randul sau iubire. Asadar - tu ti-ai adresat vreodata intrebarea: “CUM MA PORT CU COPILUL MEU?”.