Imprecizia din RAI

In mintea noastra exista o categorie de cunostinti care contrasteaza eclatant si straniu cu toate celelalte; atat de straniu, incat cel dintai european care a filozofat asupra acelui fel de cunostinti, Pitagora, a fost cuprins de emotie mistica si le-a proclamat esenta prima, originea si modelul a tot ce exista. Sunt cunostintele matematice. Lor singure le apartine, strict vorbind, definitia preciza si generalizarea riguroasa. Domeniile experientei pot fi cunoscute exact numai in masura in care matematica poate sa le stapaneasca.

Gandirea matematica are o consecventa unica: orice abatere apare imediat ca nepricepere, ca nebunie, ca gluma proasta. Dincoace de hotarul matematicii se desfasura paradisul impreciziei; cu atat mai bogat si inflorit cu cat ne departam mai mult de acest hotar. Aici isi afla locul metafizica, morala, religia, istoria, teoria politica - si cum altfel se mai cheama constructiile intelectuale cu care oamenii adese isi ascund numai, sub aparente si cu pretentiuni logice, poftele, visurile, gusturile in care se intrupeaza pornirea lor fundamentala: setea de putere. Aici nu mai e vorba de simboluri cu inteles strict ca in limba matematica, ci de asa-numite idei, de produsele acelea inconsistente si difuze ale gandirii comune, cea totdeauna practica si grabita. Este adevarat ca de vreo suta de ani si mai bine aceste domenii ale impreciziei au ambitionat sa arate ca pot fi "stiintifice". Dar intreprinderea nu pare sa fi reusit multumitor; cel putin filozofia cea mai moderna a gasit de cuviinta sa rastoarne valorile: stiinta exacta este astazi denuntata ca conventie dictata de nevoi practice si care deformeaza arbitrar realitatea imediata. Bergsonismul va fi ajutat, probabil, cu folos la delimitarea clara a stiintelor si metodelor. Dar Bergson e una, si bergsonistii literari alta. Acestia au pus la cale o razbunare ciudat caracteristica a spiritului literar contra pozitivismului care triumfase, ce-i drept, cu o graba cam indiscreta pe la mijlocul veacului trecut. Toate triumfurile sunt discrete. Al bergsonismului, intrucat este condus de literati frivoli sau extatici, s-a aratat, poate, mai fara masura, mai pueril decat al pozitivistilor. Bergsonistii literari sunt imperturbabil siguri ca au ingropat stiinta exacta. Banuiesc ca aici zace o bucurie ascunsa, bucuria de a fi distrus o disciplina, si tocmai pe cea mai straina si mai neplacuta literatului. S-a deschis astfel, sub protectia unui autor filozofic, drum neingradit sofismului impudic si incompetentei fara scrupule. Prostia si frivolitatea diletanta se pot rasfata acum oricat de mitocanos, dospind glorioase in cuibar decorat cu embleme filozofice.

Cheful acesta imi pare prematur. Cunostintele acele care nu sunt apte a fi tratate matematic sunt totusi inevitabil supuse spiritului exactitatii. Mintea noastra tinde neindurat la precizie, indiferent de obiectul spre care se indreapta. intrucat e robusta si lucida, mintea sufere tot asa de putin mofturi sau stupiditati sentimentale (fie umanitar duioase sau obraznic imperialiste) in istorie, in filozofie ori in teorie politica, ca si in fizica sau in mecanica cereasca.