O serie de mari descoperiri in diferite domenii este insotita de o anecdotica legendara atat de pitoreasca, incat, de la un anume punct, nu mai conteaza daca ea contine elemente imposibile. Intamplarile in cauza devin "peceti" si "marci", care intra in istoria respectiva.
Astfel, legea hidrostaticii descoperita de Arhimede are ca semn strigatul "Evrika!" si amanuntul ca se afla in baie, ceea ce, ca reper, din punct de vedere didactic, implica un aspect psihologic valabil. Intrucatva asemanatoare este situatia cu faptul care a constituit revelatia genialului fizician, matematician si astronom Isaac Newton (1642-1727), in elaborarea legii gravitatiei universale. Intr-o zi, plimbandu-se prin gradina (dupa altii, stand sub pom, sau privind de pe un pod) si contempland visator natura, asista la caderea unui mar, care declanseaza ideea sub forma: "care sunt limitele fortei gravitationale si cat de inalt ar trebui sa fie pomul, pentru ca marul sa nu mai cada pe Pamant?"
Mica legenda a fost pusa in circulatie de nepoata savantului, Ecaterina Barton, dar a beneficiat de concursul si autoritatea lui Voltaire, caruia aceasta i-ar fi relatat-o. Intamplarea prezinta putina credibilitate, fiindca preocuparile pentru studiul fenomenului gravitatiei erau vechi si pasionasera multe nurne sonore: Leonardo da Vinci, Copernic, Kepler, Galilei, Halley si altii.
Aceasta nu micsoreaza meritul stiintific al lui Newton si nici nu umbreste ecoul anecdotei, pomul din care se desprinsese marul devenind, mai tarziu, adevarat obiect de cult. "Marul lui Newton" desemneaza un element minor (real sau imaginar) care "coloreaza" un eveniment pentru care se constituie in sursa primara de inspiratie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu